Dacă lacrimile ar putea construi o scară Și amintirile o bandă Am merge până în Rai Șa te aducem înapoi. Ne-a frânt inimile să te pierdem Dar nu ai mers singur o parte din noi a mers cu tine. În ziua în care Dumnezeu te-a chemat acasă Dumnezeu s-a uitat în jurul grădinii Sale Și a găsit un loc gol Apoi a privit în jos spre pământ Și a văzut chipul tău prețios El și-a pus brațele în jurul tău Și te-a ridicat să te odihnești. Grădina lui Dumnezeu trebuie să fie asa de frumoasă El Întotdeauna ia ce e mai bun Da, El întotdeauna ia ce este mai bun Știam că suferi, Știam că te doare Știam că nu te vei face niciodată bine Din nou pe acest pământ Așa că El a închis ochii tăi obosiți și a șoptit: „Pacea să fie a ta”. Apoi te-a dus sus la cer Atât de blând, atât de amabil Mereu in inimile noastre, nu te vom uita niciodata si ne este foarte foarte dor de tine fratiorul nostru drag.